Categorisit la Uncategorized
Credeam că nu se va întîmpla niciodată.
El însuşi credea că se va împlini cuvîntul unora dintre cîntecele Sale, că va sta cu Mireasa care îl va întîmpina pe Mire aici.
Domnul l-a trecut cu bine spre oştile de creştini care cîntă în ceruri.
În urmă cu ceva zile, un student, A.S., l-a vizitat împreună cu alţi fraţi.
Tocmai compusese o cîntare nouă. Le-a cîntat-o. Vizita de cinci minute s-a prelungit ca de obicei pentru că au urmat alte cîntări şi altele şi altele şi despre fiecare povestea cum “i le-a dat Domnul!”.
Sora Lena ştia toate versurile şi toate melodiile. Şi au fost mii şi mii.
Nu pot să îmi scot din cap ultima strofă a unei cîntări. Nici măcar nu mai ştiu dacă a fost compusă de el, dar sună ca Moldoveanu:
“Şi din toate cîte-n rai
Le găteşti Tu pentru mine,
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
Cît mi-e dor, Doamne cît mi-e dor de Tine!”
Domnul este mare!
Să ne rugăm pentru sora Lena şi pentru timpul de înmormîntare!
Azi să ne amînăm toate cuvintele şi mai bine să cîntăm un pic! Domnului!
Mai avem puţin de mers,
Pîn la ţinta mult dorită.
/: Plînsul nostru va fi şters :/
De lumina-nveşnicită.
Mai avem puţin de stat,
Pe pamîntul fără pace,
/: şi, in cerul minunat, :/
Un etern popas vom face…
Mai avem puţin de dus
Crucea pregatirii noastre,
/: şi zbura-vom, mult mai sus, :/
Către zările albastre.
Mai avem putin… putin…
Pîn la sfînta întîlnire,
/: În văzduhul cristalin, :/
Cu Isus, Preasfîntul Mire.
sau aici pe Predici punct org
Niciun comentariu până acum. până acum
Lăsați un comentariu
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
