Biserica Baptistă "Sfânta Treime" din Aleşd

Cei doi bărbaţi care au plecat să aducă măgăruşul au avut.

Ascultare, nu activism.

Credinţă, n-au fost creduli.

Îndrăzneală, nu tupeu.

S-au dus la porunca Domnului, nu pentru că aşa le-a venit lor să se ducă. Unii sunt misionari trimişi de Domnul, alţii umblă prin lume doar ca să îşi ocupe timpul. Cei doi au ascultat porunca Domnului.

Le-a trebuit credinţă că vor găsi aşa cum li se spusese. Au pus la inimă ce le-a spus Domnul şi au făcut întocmai. Sunt mai multe paralele care se pot face între Crăciun şi Florii. Unul este cîntecul cîntat de oameni înaintea Domnului, este cîntecul îngerilor.

Celor doi le-a trebuit mare curaj. Îndrăzneală duhovnicească pentu că nu mergeau de capul lor, erau trimişi şi crezuseră. Tupeistul este de capul lui. Tupeul poate fi confundat cu îndrăzneala şi curajul, credinţa poate fi confundată cu credulitatea, ascultarea de Domnul poate fi confundata cu activismul care are ca scop construirea propriei imagini.

Roada este testul şi felul în care oamenii se lasă convinşi de dialogul ciudat, dar prevestit de Isus. Atunci cînd umbli în ascultare, cu credinţă şi cu îndrăzneală, oamenii reacţionează “ca la Carte”, aşa cum a spus Isus.  Se predau pe ei înşişi şi casele lor.