Biserica Baptistă “Sfânta Treime” din Aleşd

O  delegaţie din partea Uniunii Baptiste Slovace împreună cu preşedintele acesteia ne vizitează Comunitatea, Universitatea Emanuel şi Biserica din Aleşd. Această delegaţie este invitată şi însoţită de unul dintre membrii bisericii din Aleşd, fratele Augustin Hovaneţ. Să ne rugăm pentru o bună colaborare între Uniunile noastre şi pentru înaintarea Evangheliei.

Dumnezeu in suveranitatea lui ingaduie anumite incercari in viata copiilor Sai. Nu avem raspuns la intrebarile pe care le avem, dar intr-o zi Domnul ne va descoperi totul. Astazi am primit un e-mail de la prietenul meu care a fost cu noi in Turcia pe perioada 6-18 aprilie in care m-a informat ca in Malatya oras unde am petrecut o saptamana anul trecut in luna iulie cu grupul de misiune, trei misionari au fost ucisi. Unul era prietenul lui X. iar pe altul in cunostea. De ce oare a ingaduit Dumnezeu asa ceva? Ce vom face noi? Ne vom mai duce in Turcia? Sunt cateva intrebari la care avem sau nu avem raspuns.    Noua celor care in aceasta perioada suntem intr-o tara libera ne revine datoria de a ne ruga pentru cei care trec prin tot felul de incercari, pentru cei care intampina opozitie si care sunt persecutati. Dumnezeu sa mangaie familiile celor care au fost ucisi pentru cauza Evangheliei.

Dupa aproape doua saptamani perecute in Turcia, in orasul Izmir, am revenit in Romania si vreau sa multumesc in numele grupului tututror celor care s-au rugat pentru noi. Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare dintre voi sa stiti ca Domnul a fost cu noi si ne-a dat biruinta. Numele Domnului nostru Isus Hristos a fost proclamat tinerilor si ne rugam ca Duhul Sfant sa fie Cel care sa lucreze la inimile lor.

Veti auzi parerea fiecaruia din grup despre aceasta lucrare, dar nu as vrea sa ramanem la lucrurile negative, ci din greseli s ainvatam si sa nu le mai repetam iar din ceea ce a fost constructiv sa aplicam in viitor in lucrarea lui Dumnezeu.

Cu respect si recunostinta pentru tot ceea ce ati facut si veti face pentru Turcia, Cornel Miron

Am primit veşti din Turcia. Sînt bine şi sănătoşi. Continuăm să ne rugăm pentru ei.

Asta am avut! O sărbătoare de Paşte foarte liniştită.

În aceste zile s-a predicat despre Recunoaşterea lui Isus. El ne cheamă pe nume şi este o inflexiune a vocii Lui şi un timbru pe care numai cei care L-au cunoscut îl recunosc. Numai stînd în părtăşie cu El în fiecare zi, numai aşa Îl vom recunoaşte dintre atîţia cristoşi falşi.

S-a predicat despre cum ar trebui să fie ucenicul Celui Înviat.

Despre ce aduce în viaţa ucenicilor Săi Cel înviat, Pace, Bucurie şi puterea de a ierta păcatele.

Cei doi ucenici l-au recunoscut, ciudat şi paradoxal lucru, la frîngerea pîinii, acolo li s-au deschis ochii, dar inima le ardea cînd le vorbea din Scripturi.

Nu este tocmai invers? N-ar trebui oare ca tocmai la tîlcuirea Scriturilor să ne deschidă ochii (simbol al cunoşterii în lumea de atunci) şi frîngerea pînii în dulcea părtăşie să ne facă inimile să ardă?

Nu, aici este un chiasm. Este invers ca să înţelegem că nu se pot despărţi una de cealaltă, cunoaşterea bibliei, de părtăşia la frîngerea pîinii;

Vindecarea de zăbăvnicia inimii şi de împiedicarea ochilor se face prin tîlcuire şi părtăşie în comunitatea Duhului.

Altfel am fi fost cei mai nenorociţi dintre oameni….

Ziua pentru lucrarea pe care Domnul ne-a incredintat-o a venit. Dupa luni de zile de pregatire in rugaciune si prezentari a venit ziua in care sa plecam pentru 2 saptamani in Turcia. Stiu ca Domnul este cu noi, si mai stiu ca voi sunteti alaturi de noi in rugaciune.

Domnul sa va rasplateasca efortul pe care il faceti in rugaciune. Cu multa dragoste, Cornel M

Să fim mai buni!

Pastorala de Paşti

La fiecare dintre sărbătorile de Crăciun sau de Paşti auzim peste tot, din partea politicienilor, „să nu facem declaraţii războinice”, să treacă Paştele, de la crainicii televiziunilor auzim „în această perioadă să fim mai buni”, „să facem bine” spunem şi noi, oamenii Bisericii.

„Să fim mai buni!” este oare posibil?

„Să fim mai buni acum!” şi apoi ce se va întîmpla? După ce trec sărbătorile, ce vom face? Ne întoarcem din nou la răutatea noastră cea de toate zilele?

„Să facem bine!”. Poate cineva care nu este bun să facă binele?

Acestea sunt întrebări pe care merită să ni le punem acum cînd auzim din ce în ce mai multe îndemnuri care par lozinci deşarte şi retorică fără acoperire în fapte.

Paştele par un fel de Jocuri Olimpice pentru păgîni. Încetăm ostilităţile pentru o vreme ca să le reluăm mai vajnic după ce trece intervalul.

Paştele şi Crăciunul au devenit un simplu Interval, un spaţiu de refugiu, un adăpost în mijlocul furtunii. Asta este probabil explicaţia pentru care unii vin la biserică doar la Paşti şi la Crăciun. Da, şi acesta este bun, dacă în acest acest interval şi spaţiu prilejuieşte o întîlnire personală ca în Micul Prinţ al lui Antoine de Saint-Exupery: „Un prieten este ca o fîntînă în mijlocul deşertului”. Aceasta era ideea. Nu poţi petrece intervalul fără să te întîlneşti în acest spaţiu şi timp al sărbătorii cu Cineva, cu Dumnezeu însuşi, întrupat pentru noi şi pentru a noastră mîntuire mort şi înviat.

Dragi credincioşi,

Orice alcoolic îşi promite „de luni nu  mai beau”. Şi acest „luni” devine o fata morgana după care aleargă fără să atingă. Omul nu poate fi mai bun decît dacă este locuit pe dinlăuntru de Isus Cristos. Soluţia pentru  a deveni mai buni nu este la nivelul hortaţiilor, ci la un nivel al înfăptuirilor care nu se pot vedea, este o atitudine a inimii.

Să spunem aşadar: „Să îl primim în inimile noastre” ca să fie El bunul cel mai bun faţă de cei care merită bunătatea noastră. Să îl primim în inimi. Astfel în sufletul nostru va fi tot timpul Crăciun, nu numai cînd este Crăciun. Naşterea Lui în noi va genera naşterea noastră din nou şi o fiinţă nouă care poate iubi aşa cum noi, în firea noastră căzută nu putem iubi. Apostolul Pavel ne spune în Galateni 2:20  „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”, iar în 2 Corinteni 5:17 ne spune „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Să fim mai buni? Da, este posibil, în Cristos, cu Cristos, prin Cristos.

Să fim mai buni acum? De ce numai acum? Dacă cele vechi s-au dus, atunci în viaţa cea nouă se permanentizează puterea lui Cristos, energia care izvorăşte pururea bunătatea din cel care este fără de sfîrşit şi fără de început, dar începător a toate. Cum se va putea face acest lucru? Prin puterea Învierii Lui.

Puterea învierii Lui este cea care ne ajută să ieşim cu bine şi să rămînem buni şi după ce trece intervalul. Apostolul Pavel doreşte să cunoască pe El, dar şi Puterea Învierii Lui care ne ajută să ne facem asemenea cu moartea Lui, pentru a putea apoi să trăim viaţa Lui. Filipeni 3:10  „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui”.

Să facem bine! Cine, noi? Binele nu poate fi realizat decît de Cel bun. Noi, credincioşii neoprotestanţi vorbim de „locuirea lui Cristos în inima noastră”. Credem că aceasta este singura şansă la a muri ca răi şi a ne naşte ca oameni buni.

Fiinţa umană nu se poate „îmbunătăţi”. Nu putem instala un updates ca la Microsoft, nu putem lua pack-uri de revizie. Fiinţa umană nu poate face bine decît printr-o metamorfoză pornită din interior spre exterior. O transformare radicală pe care o numim „naştere din nou” după o moarte împreună cu Cristos. 2 Timotei 2:11  Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El.

Să fim mai buni? Nu, ci să devenim buni!

Să fim mai buni acum? Nu, să rămînem buni!

Să facem fapte bune acum? Nu, să înfăptuim binele la timp şi ne-la-timp! Tot timpul.

Să petrecem Paştele într-un mod sfînt? Da, să petrecem Paştele tot timpul şi în afara intervalului de sărbătoare.

Vă dorim tuturor să Îl întîlniţi pe Cristosul înviat în această poposire în spaţiul şi timpul sărbătorii. Vă sfătuim pe toţi cu dragoste pastorală să Îl invitaţi pe Isus în inimile dumneavoastră. Vă dorim să experimentaţi Puterea Învierii Lui şi bunătatea Lui inepuizabilă să se manifeste în noi, prin noi şi printre noi. Vă dorim tuturor să nu mai ieşiţi niciodată din bucuria intervalului de sărbătoare, chiar dacă vom fi ieşit din sărbătoare.

Cristos e Sfîntul! (în ciuda lui Dan Brown şi a Codului lui DaVinci)

Cristos e Acelaşi! (în ciuda interpretărilor cu program ideologic ale Evangheliei lui Iuda)

Cristos e Viu!  (în ciuda aşa zisei „descoperiri” a mormîntului şi osemintelor lui)

Să ne întîlnim deci cu El de acest Paşti! Fîntîna noastră din deşert.

Săptămîna Patimilor, Joia Mare, 2007.

Pastor Marius David Cruceru

Echipa de Albania este in Stara Zagora la Pavel Vilkov. Ne rugam ca Domnul sa il aduca in pace pe fratele Ghita care va pleca din nou spre Turcia.

Domnul sa se indure de cei care au auzit evanghelia.

“Multumim pentru rugaciuni! Am ajuns cu bine la Stara Zagora, la Pavel Valcov. Despre timpul petrecut acolo sunt multe de spus, si timp putin. Am simtit puterea lui Dumnezeu la fiecare pas in aceasta misiune, si acesta a fost rezultatul tuturor rugaciunilor inaltate pentru aceasta lucrare. Intr-adevar, rugaciunea are putere! Intreaga echipa va saluta!”

Cei doi bărbaţi care au plecat să aducă măgăruşul au avut.

Ascultare, nu activism.

Credinţă, n-au fost creduli.

Îndrăzneală, nu tupeu.

S-au dus la porunca Domnului, nu pentru că aşa le-a venit lor să se ducă. Unii sunt misionari trimişi de Domnul, alţii umblă prin lume doar ca să îşi ocupe timpul. Cei doi au ascultat porunca Domnului.

Le-a trebuit credinţă că vor găsi aşa cum li se spusese. Au pus la inimă ce le-a spus Domnul şi au făcut întocmai. Sunt mai multe paralele care se pot face între Crăciun şi Florii. Unul este cîntecul cîntat de oameni înaintea Domnului, este cîntecul îngerilor.

Celor doi le-a trebuit mare curaj. Îndrăzneală duhovnicească pentu că nu mergeau de capul lor, erau trimişi şi crezuseră. Tupeistul este de capul lui. Tupeul poate fi confundat cu îndrăzneala şi curajul, credinţa poate fi confundată cu credulitatea, ascultarea de Domnul poate fi confundata cu activismul care are ca scop construirea propriei imagini.

Roada este testul şi felul în care oamenii se lasă convinşi de dialogul ciudat, dar prevestit de Isus. Atunci cînd umbli în ascultare, cu credinţă şi cu îndrăzneală, oamenii reacţionează “ca la Carte”, aşa cum a spus Isus.  Se predau pe ei înşişi şi casele lor.

În casa fratelui pastor Florin Opriş Domnul a dăruit-o pe Casia Leora, 3 kg, 55 de centimetri. S-a născut fără complicaţii la Cluj în data de 1 aprilie, de Florii, la ora 2.30 AM.

Ne rugăm ca Domnul să o binecuvînteze împreună cu părinţii.